Fiind textul major al
hinduismului, Mahābhārata se bucură de o importanţă imensă atribuită pe subcontinentul indian. Discută patru scopuri principale ale oamenilor (
artha – intenţie,
kāma – satisfacţie,
dharma – obligaţie şi
moksha – eliberare) şi încearcă să explice o relaţiune între individ, societate şi lumea şi activităţile
karmei.
Având peste 100,000 de versuri, pasaje lungi de proză şi un total de aproape 1,8 de milioane de cuvinte, Mahābhārata este unul dintre cele mai lungi poeme epice ale lumii.
Iliada şi
Odiseea sunt de zece ori mai scurte,
Divina Comedie a lui
Dante – de cinci ori, iar
Ramayana – de patru ori. Incluzând
Harivaṃśa, Mahābhārata are peste 200.000 de versuri.